becisnică
română
Etimologie
Din becisnic.
Pronunție
- AFI: /be'ʧis.ni.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului becisnică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | becisnică | becisnice |
| Articulat | becisnica | becisnicele |
| Genitiv-Dativ | becisnicei | becisnicelor |
| Vocativ | becisnico | becisnicelor |
- (pop.) persoană vrednică de compătimire, lipsită de personalitate, de inteligență și de energie.
- persoană debilă, slăbănoagă, neputincioasă, bolnăvicioasă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online