Etimologie

Din becisnic.

Pronunție

  • AFI: /be'ʧis.ni.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
becisnică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ becisnică becisnice
Articulat becisnica becisnicele
Genitiv-Dativ becisnicei becisnicelor
Vocativ becisnico becisnicelor
  1. (pop.) persoană vrednică de compătimire, lipsită de personalitate, de inteligență și de energie.
  2. persoană debilă, slăbănoagă, neputincioasă, bolnăvicioasă.


Traduceri

Referințe