Variante

Etimologie

Din slavă (veche) bečĭstĭnŭ („necinstit”), *bečĭstĭnĭkŭ („nemilos”) (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 21; Skok, Slavia, VI (1929), 786), confer bulgară bezčesten.

Pronunție

  • AFI: /beˈʧis.nik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
becisnic
Singular Plural
Masculin becisnic becisnici
Feminin becisnică becisnice
Neutru becisnic becisnice
  1. (pop.) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit.
  2. debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
becisnic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ becisnic becisnici
Articulat becisnicul becisnicii
Genitiv-Dativ becisnicului becisnicilor
Vocativ becisnicule becisnicilor
  1. (pop.) om vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit.
  2. om debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe