bessó
Vezi și : besso |
(català)
Etimologie
De origine incertă. Ar putea veni din latină *bissōne („dublu”), din forma pre-romanică *bikione < dintr-o rădăcină proto-indo-europeană *bekione („dublu, partener”).
Înrudit cu bască biki („geamăn”), biko („pereche”), și bikun („dublu”). Confer și occitană besson.
Pronunție
Adjectiv
Declinarea adjectivului bessó | ||
Singular | Plural | |
Masculin | bessó | bessons |
Feminin | bessona | bessones |
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Substantiv
bessó m., bessons pl.
Sinonime
- 2: (astron.) Gèminis
Cuvinte derivate
Etimologie
Probabil din locuțiunea ametlla bessona („migdală geamănă”).
Substantiv
bessó m., bessons pl.