pereche

română

Declinarea substantivului pereche
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pereche	perechi
Articulat	perechea	perechile
Genitiv-Dativ	perechii	perechilor
Vocativ	pereche	perechilor

(de obicei urmat de determinări) (adesea cu valoare de num.card.) grup de două ființe de același fel.
(adverbial; cu valoare de num. distributiv) în grup de doi, doi câte doi.
(spec.) cuplu de dansatori.
grup format din două părți sau organe identice și simetrice ale (corpului) unei ființe.
grup format din două exemplare din același fel de obiecte.
(spec.) grup de două obiecte de același fel, care formează o unitate, întrebuințându-se împreună.
fiecare dintre cele două ființe, două obiecte, două fenomene care formează un grup (unitar), considerate în raport cu cea de-a două ființă, cu cel de al doilea obiect etc.; ființă, obiect, fenomen care seamănă perfect cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen.
obiect alcătuit din două părți identice și simetrice unite intre ele.

A nu-și avea (sau afla etc.) pereche = a nu se putea compara cu nimic prin însușirile pe care le posedă; a nu avea seamăn