birlic

română

Etimologie

Din turcă birlik („unitate”), de la bir („unu”) (Roesler 589; Șeineanu, II, 52). La sensul 2 a putut avea loc o confuzie cu turcă bilik („antebraț”) (DAR).

Pronunție

AFI: /birˈlik/

Substantiv

Declinarea substantivului birlic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	birlic	birlici
Articulat	birlicul	birlicii
Genitiv-Dativ	birlicului	birlicilor
Vocativ	birlicule	birlicilor

as.

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului birlic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	birlic	birlicuri
Articulat	birlicul	birlicurile
Genitiv-Dativ	birlicului	birlicurilor
Vocativ	birlicule	birlicurilor

spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii.

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online