bonitare

română

Etimologie

Confer bonitate.

Pronunție

• AFI: /bo.ni'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului bonitare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bonitare	bonitări
Articulat	bonitarea	bonitările
Genitiv-Dativ	bonitării	bonitărilor
Vocativ	bonitare	bonitărilor

1. determinare a calității; apreciere pe baza unor criterii stabilite; clasificare după calitate.
2. apreciere complexă a unui animal în vederea selecției.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• atebrino
• baroneți
• betonări
• bontirea
• bornatei
• obrintea

Referințe

• DEX '98 via DEX online