branca
 Vezi și : Branca, brâncă
|
(català)
Etimologie
Origine incertă. Poate din limba celtică *wranka („picior de animal”).
Pronunție
Substantiv
branca f., branques pl.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Vezi și
Referințe
(italiano)
Etimologie
Din latină populară branca („labă, picior”).
Pronunție
- AFI: /ˈbranka/
Substantiv
branca f., branche pl.
- (zool.; despre pisici) gheară
- (ornit.; despre păsări) gheară
- (fig.; despre cunoștință, etc.) ramură
- (anat.) ramură
- (tehn.; la pl.) gheare
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Referințe
(Latina)
Etimologie
Origine incertă. Poate din limba galică *vranca.
Pronunție
- AFI: /ˈbran.ka/
Substantiv
| Declinarea substantivului branca | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | branca | brancae |
| Genitiv | brancae | brancārum |
| Dativ | brancae | brancīs |
| Acuzativ | brancam | brancās |
| Ablativ | brancā | brancīs |
| Vocativ | branca | brancae |
Cuvinte compuse
Vezi și
Referințe
(occitan)
Etimologie
Origine incertă. Poate din limba celtică *wranka („picior de animal”).
Pronunție
- AFI: /ˈbranko/
Substantiv
branca f.
Sinonime
- 1: (bot.) rama
Referințe
Etimologie
Din branco.
Pronunție
- AFI: /ˈbɾɐ̃.kɐ/
Adjectiv
- forma de feminin singular pentru branco.
Variante
Etimologie
Origine incertă. Poate din limba celtică *wranka („picior de animal”).
Pronunție
- AFI: /ˈbranka/
Substantiv
branca f.