Variante de scriere Vezi și : Branca, brâncă

catalană

(català)

Etimologie

Origine incertă. Poate din limba celtică *wranka („picior de animal”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ˈbɾaŋ.ka/
  • (oriental) AFI: /ˈbɾaŋ.kə/


Substantiv

branca f., branques pl.

  1. (bot.) ramură, creangă
  2. (fig.) ramură

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină populară branca („labă, picior”).

Pronunție

  • AFI: /ˈbranka/


Substantiv

branca f., branche pl.

  1. (zool.; despre pisici) gheară
  2. (ornit.; despre păsări) gheară
  3. (fig.; despre cunoștință, etc.) ramură
  4. (anat.) ramură
  5. (tehn.; la pl.) gheare

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Origine incertă. Poate din limba galică *vranca.

Pronunție

  • AFI: /ˈbran.ka/


Substantiv


Declinarea substantivului
branca
f. Singular Plural
Nominativ branca brancae
Genitiv brancae brancārum
Dativ brancae brancīs
Acuzativ brancam brancās
Ablativ brancā brancīs
Vocativ branca brancae
  1. (zool.) labă, picior

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe





occitană

(occitan)

Etimologie

Origine incertă. Poate din limba celtică *wranka („picior de animal”).

Pronunție

  • AFI: /ˈbranko/


Substantiv

branca f.

  1. (bot.) ramură, creangă
  2. (fig.) ramură

Sinonime

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Din branco.

Pronunție

  • AFI: /ˈbɾɐ̃.kɐ/


Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru branco.





siciliană

(sicilianu)

Variante

Etimologie

Origine incertă. Poate din limba celtică *wranka („picior de animal”).

Pronunție

  • AFI: /ˈbranka/


Substantiv

branca f.

  1. (bot.) ramură, creangă

Referințe