bretea
Etimologie
Refăcut din pluralul bretele (< franceză bretelles).
Pronunție
- AFI: /breˈte̯a/
Substantiv
| Declinarea substantivului bretea | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bretea | bretele |
| Articulat | breteaua | bretelele |
| Genitiv-Dativ | bretelei | bretelelor |
| Vocativ | bretea | bretelelor |
- (la pl.) obiect de îmbrăcăminte bărbătească confecționat din două fâșii de elastic, pânză, piele etc. care se trec peste umeri, prinzându-se în fată și în spate de pantaloni pentru a-i susține.
- fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online