usnă
română
Etimologie
Din slavă (veche) ustĩna.
Pronunție
- AFI: /'us.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului usnă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | usnă | usne |
| Articulat | usna | usnele |
| Genitiv-Dativ | usnei | usnelor |
| Vocativ | usnă | usnelor |
- (pop.) marginea de sus (de obicei răsfrântă) a unei oale sau a altui vas adânc; gură, buză.
- marginea (răsfrântă) de jos a unui clopot.
- marginea de sus a unei luntre.
- ghizd al fântânii (de la nivelul solului în sus).
- parte mai largă la baza puțurilor ocnelor vechi de sare, formând un prag pe care se așază o armătură de lemn.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online