buzdugan
Etimologie
Din turcă bozdoğan.
Pronunție
- AFI: /buz.du'gan/
Substantiv
Declinarea substantivului buzdugan | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | buzdugan | buzdugane |
Articulat | buzduganul | buzduganele |
Genitiv-Dativ | buzduganului | buzduganelor |
Vocativ | buzduganule | buzduganelor |
- măciucă sau ghioagă de fier (cu măciulia țintuită), folosită în vechime ca armă de luptă sau ca semn al puterii domnești.
- Buzduganul era semn al puterii domnești.
- (bot.) (Sparganium ramosum) plantă acvatică cu frunze plutitoare, cu flori verzi-alburii și cu fructe în formă de măciucă; capul-ariciului, șovar.
Sinonime
- 1: (mil.) (înv.) topuz
- 2: (bot.) (reg.) șovar, capul-ariciului
Cuvinte derivate
Traduceri
măciucă, ghioagă
|
|
plantă; floare (Sparganium ramosum)
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online