topuz

română

Etimologie

Din turcă topuz.

Pronunție

• AFI: /to'puz/

Substantiv

Declinarea substantivului topuz
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	topuz	topuzuri
Articulat	topuzul	topuzurile
Genitiv-Dativ	topuzului	topuzurilor
Vocativ	topuzule	topuzurilor

1. buzdugan cu capul îmbrăcat în argint și bătut cu nestemate, care, împreună cu sabia, tuiul și calul împărătesc, constituia simbolul învestiturii domnești conferite de sultan.
2. măciucă scurtă conferită de domn marilor demnitari; (p.gener.) buzdugan.

Locuțiuni

• (loc.adv.) (pop.) Cu topuzul = cu sila, cu forța; cu brutalitate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online