română

Etimologie

Din căciulă.

Pronunție

  • AFI: /kə.ʧju'li/


Verb


Conjugarea verbului
(se) căciuli
Infinitiv a (se) căciuli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) căciulesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) căciulească
Participiu căciulit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe