căciuli

română

Etimologie

Din căciulă.

Pronunție

• AFI: /kə.ʧju'li/

Verb

Conjugarea verbului (se) căciuli
Infinitiv	a (se) căciuli
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) căciulesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) căciulească
Participiu	căciulit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca.

Cuvinte derivate

• căciuleală
• căciulire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aciculi
• caliciu
• culacii

Referințe

• DEX '98 via DEX online