ploconi

română

Etimologie

Din slavă (veche) pokloniti (sen).

Pronunție

• AFI: /plo.ko'ni/

Verb

Conjugarea verbului (se) ploconi
Infinitiv	a (se) ploconi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) ploconesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) ploconească
Participiu	ploconit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a se înclina, a se pleca cu respect, cu multă umilință, înaintea cuiva; a saluta cu politețe (exagerată).
2. (v.refl.) a arăta o admirație servilă pentru cineva sau ceva; a se linguși, a se umili, a se căciuli.

Cuvinte derivate

• ploconeală
• ploconire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online