duritate

română

Etimologie

Din franceză dureté < latină duritas, duritatis.

Pronunție

• AFI: /du.ri'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului duritate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	duritate	durități
Articulat	duritatea	duritățile
Genitiv-Dativ	durității	durităților
Vocativ	duritate	durităților

1. calitatea, însușirea de a fi dur, proprietate a unui material prin care se exprimă gradul de rezistență la zgâriere, străpungere, deformare.
2. proprietatea unei ape de a conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru o apă potabilă sau industrială.
3. (atitudine, gest, vorbă plină de) asprime, severitate, violență, cruzime.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• derutați

Referințe

• DEX '98 via DEX online