căpitan

română

Etimologie

Din italiană capitano, rusă капитан (kapitan). Confer maghiară kapitány.

Pronunție

• AFI: /kə.pi'tan/

Substantiv

Declinarea substantivului căpitan
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căpitan	căpitani
Articulat	căpitanul	căpitanii
Genitiv-Dativ	căpitanului	căpitanilor
Vocativ	căpitanule	căpitanilor

1. grad de ofițer superior locotenentului și inferior maiorului; persoană care are acest grad.
2. (urmat uneori de determinările „de vas”, „de șlep”, „de remorcher”) comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri.
3. (înv.) persoană care comanda o oștire sau o parte a ei; comandant.
4. căpetenie (de haiduci, de hoți etc.).
5. (sport) jucător care în timpul unei competiții este reprezentantul și conducătorul echipei din care face parte.

Cuvinte derivate

• căpitănaș
• căpităneasă
• căpitănie

Cuvinte compuse

• căpitan-locotenent
• căpitan de rangul întâi, căpitan de rangul al doilea, căpitan de rangul al treilea
• căpitan de port
• căpitan-pașa
• căpitan de poștă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• păcănit

Referințe

• DEX '98 via DEX online