cane
 Vezi și : CanE, cãne
|
română
Etimologie
Din cană.
Pronunție
- AFI: /ˈka.ne/
Substantiv
- forma de plural nearticulat pentru cană.
Etimologie
Confer câine.
Substantiv
- formă arhaică pentru câine.
Referințe
corsicană
(corsu)
Variante
Etimologie
Din latină canis.
Pronunție
- AFI: /ˈka.ne/
Substantiv
cane m.
engleză
(English)
Etimologie
Din franceza veche cane < latină canna.
Pronunție
- AFI: /keɪn/
- SAMPA: /keIn/
Audio (AmE)fișier
Substantiv
cane, pl. canes
Cuvinte compuse
Omofone
franceză
(français)
Etimologie
Din latină anas.
Pronunție
- AFI: /kan/
Substantiv
cane f., canes pl.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Omofone
Expresii
Verb
- forma de indicativ prezent persoana a III-a singular și imperativ persoana a II-a singular pentru caner
Anagrame
italiană
(italiano)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ˈkane/
Substantiv
cane m., cani pl.
- (zool.) câine
- (fig.) câine
- Figlio di cane.
- (despre arme) cocoș (de pușcă), percutor
- Preparati ad armare il cane.
Cuvinte derivate
- accanirsi
- cagnara
- cagnesco
- cagnetto
- cagnolino
- canaglia
- canaio
- canea
- canide
- Canidi
- canicola
- canile
- canino
- pescecane
Cuvinte compuse
- cane d'acqua
- Cane da caccia
- cane da ferma
- cane da penna
- cane da riporto
- cane lupo
- Cane maggiore
- Cane minore
- cane poliziotto
- cane procionoide
- cane viverrino
Paronime
Expresii
Vezi și
Adjectiv
| Declinarea adjectivului cane | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | cane | cane |
| Feminin | cane | cane |
Referințe
sardă
(sardu)
Etimologie
Din latină canis.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
cane m.