Caracatiță

Etimologie

Din rusă каракатица.

Pronunție

  • AFI: /ka.ra'ka.ti.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
caracatiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ caracatiță caracatițe
Articulat caracatița caracatițele
Genitiv-Dativ caracatiței caracatițelor
Vocativ ' '
  1. (Octopus vulgaris) animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund, în formă de sac și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze.
  2. (fig.) persoană lacomă și hrăpăreață.


Traduceri