coastă
Etimologie
Din latină costa.
Pronunție
- AFI: /'ko̯as.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului coastă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coastă | coaste |
| Articulat | coasta | coastele |
| Genitiv-Dativ | coastei | coastelor |
| Vocativ | coastă | coastelor |
- fiecare dintre oasele-perechi lungi, înguste și arcuite, articulate în spate de coloana vertebrală, iar în față de stern, care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate.
- partea laterală a corpului omenesc, de la umeri până la coapse; partea analoagă a corpului animalelor.
- latură.
- fiecare dintre grinzile care formează osatura transversală, de rezistență, a bordajului unei nave.
- pantă.
- mal, țărm (al unei mări).
- (ieșit din uz) flanc al unei armate.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Expresii
- (E) slab de-i poți număra coastele sau îi numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab
- A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pântece, a avea coastele lipite = a fi foarte flămând, a fi mort de foame
- A avea pe cineva în coaste = a se simți stingherit în acțiuni de prezența permanentă (și indiscretă) a cuiva
- A pune (cuiva) sula în coastă = a obliga (pe cineva) să facă (fără întârziere) un lucru neplăcut (și greu)
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online