castel
română
Etimologie
Din latină castĕllum. Confer italiană castello.
Pronunție
- AFI: /kasˈtel/
Substantiv
Declinarea substantivului castel | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | castel | castele |
Articulat | castelul | castelele |
Genitiv-Dativ | castelului | castelelor |
Vocativ | ' | ' |
- clădire mare, medievală, prevăzută cu turnuri și cu creneluri, înconjurată de ziduri și de șanțuri, care servea ca locuință seniorilor feudali.
- Un castel feudal.
- (astăzi) casă mare care imită arhitectura medievală.
- fiecare dintre construcțiile situate deasupra punții superioare a unei nave.
Sinonime
- 1: (înv.) coștei
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- Castele în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice, iluzii deșarte
Traduceri
construcție fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari și șanțuri, servind ca reședință seniorilor feudali
|
|