ceauș

română

Etimologie

Din turcă çavuș.

Pronunție

• AFI: /ʧe̯aˈuʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului ceauș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ceauș	ceauși
Articulat	ceaușul	ceaușii
Genitiv-Dativ	ceaușului	ceaușilor
Vocativ	ceaușule	ceaușilor

1. funcționar inferior la turci, care îndeplinea funcția de ușier, de curier sau de aprod al curții.
2. nume dat, în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova, unor funcționari publici:
   1. șef al unei cete de slujitori.
   2. căpetenie de surugii.
   3. căpetenia vânătorilor domnești.
   4. aprod.
3. (înv.) om de serviciu la sinagogă.

Cuvinte derivate

• ceaușel

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cașeu
• căușe
• secau
• sucea

Referințe

• DEX '98 via DEX online