cefar

română

Etimologie

Din ceafă + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ʧe'far/

Substantiv

Declinarea substantivului cefar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cefar	cefare
Articulat	cefarul	cefarele
Genitiv-Dativ	cefarului	cefarelor
Vocativ	cefarule	cefarelor

1. partea superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune.
2. bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui; curea care se prinde la ceafă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cafer
• freca
• refac

Referințe

• DEX '98 via DEX online