chivernisi

română

Din neogreacă κιβερνισα (kivérnisa) (aorist al lui κιβερνω (kivernó)).

Conjugarea verbului chivernisi
Infinitiv	a chivernisi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	chivernisesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să chivernisească
Participiu	chivernisit
Conjugare	IV

(v.tranz.) (pop. și fam.) a administra, a conduce.
(v.tranz. și refl.) a face economii; a agonisi.
(v.refl. tranz.) a ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi.
(v.tranz. și refl.) a (se) aproviziona; a (se) îndestula.