Etimologie

Din bulgară чопля (čoplja), sârbocroată čopljiti.

Pronunție

  • AFI: /ʧjo'pli/


Verb


Conjugarea verbului
ciopli
Infinitiv a ciopli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cioplesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cioplească
Participiu cioplit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a desprinde, prin lovituri aplicate cu un instrument ascuțit, așchii dintr-o bucată de lemn, de piatră etc., pentru a da materialului o formă oarecare; a ciocârti.
  2. (v.tranz.) (spec.) a sculpta.
  3. (v.tranz.) (fig.) a aduce îmbunătățiri (stilistice, de exprimare etc.) unei lucrări (literare, științifice etc.); a cizela.
  4. (v.refl.) (fig.) (despre oameni) a căpăta deprinderi civilizate, a deveni politicos; a se cultiva, a se cizela.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe