climax

română

Etimologie

Din franceză climax.

Pronunție

• AFI: /'kli.maks/

Substantiv

Declinarea substantivului climax
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	climax	climaxuri
Articulat	climaxul	climaxurile
Genitiv-Dativ	climaxului	climaxurilor
Vocativ	climaxule	climaxurilor

1. fază finală într-o succesiune ecologică, în care există o relativă stabilitate a biocenozei și o corespondență a ei cu clima și cu solul.
2. figură de stil care constă în desfășurarea ascendentă a ideilor, acțiunii etc. dintr-o operă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online