cloacă

română

Etimologie

Din latină cloaca, franceză cloaque.

Pronunție

• AFI: /'klo̯a.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului cloacă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cloacă	cloace
Articulat	cloaca	cloacele
Genitiv-Dativ	cloacei	cloacelor
Vocativ	cloacă	cloacelor

1. canal subteran în care se adună murdăriile dintr-un oraș.
2. (adesea fig.) băltoacă murdară și rău mirositoare; loc infect, plin de murdării.
3. cavitate a corpului batracienilor, reptilelor și păsărilor, în care se deschid tubul digestiv, conductele genitale și urinare.

Cuvinte derivate

• cloacal

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online