cloci
Etimologie
Din bulgară клочи (kloči). Confer friulană clucî.
Pronunție
- AFI: /kloˈʧi/
Verb
| Conjugarea verbului cloci | |
| Infinitiv | a cloci |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
clocesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să clocească |
| Participiu | clocit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz. și intranz.) (despre păsări) a ședea pe ouă pentru a scoate din ele pui.
- (v.tranz.) (fig.) a pune ceva la cale; a plănui, a urzi (de obicei ceva reprobabil).
- (v.tranz.) a se gândi în tăcere și insistent la ceva.
- (v.intranz.) (fig.) a sta inactiv; a lenevi, a trândăvi.
- (v.refl.) (despre lichide, alimente stătute) a căpăta un miros urât și un gust prost; (p.ext.) a se strica, a se altera.
Cuvinte derivate
Expresii
- (tranz.) A cloci o boală = a fi pe cale de a se îmbolnăvi
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online