Etimologie

Din leniv sau leaniv (înv. "leneș" < origine slavă).

Pronunție

  • AFI: /le.ne'vi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) lenevi
Infinitiv a (se) lenevi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) lenevesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) lenevească
Participiu lenevit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și refl.) a se afla, a rămâne sau a-i plăcearămână în inactivitate, a se lăsa cuprins de lene.
    Toată ziua lenevesc.
    Te-ai lenevit de tot!

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe