cocardă

română

Etimologie

Din franceză cocarde.

Pronunție

• AFI: /ko'kar.də/

Substantiv

Declinarea substantivului cocardă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cocardă	cocarde
Articulat	cocarda	cocardele
Genitiv-Dativ	cocardei	cocardelor
Vocativ	cocardă	cocardelor

1. insignă sau panglică (de obicei în culorile naționale) purtată de militari la chipiu sau de civili la piept în anumite împrejurări solemne.
2. emblemă care reprezintă un partid, un curent etc.
3. floare artificială pe care o poartă la piept nuntașii.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online