cocor
Variante
Etimologie
Etimologie necunoscută. Poate din slavă (veche) kokorĭ, kokora („creț”) (Drăganu, Dacor., V, 341; DAR), nume care s-a dat cocorului datorită moțului său care pare încrețit. După Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 303, este legat de latină ciconia; pentru Cihac, II, 494, derivat din maghiară. Diferențierea semantică între masculin și varianta sa feminină nu este absolută, confundându-se frecvent.
Pronunție
- AFI: /ko'kor/
Substantiv
Declinarea substantivului cocor | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cocor | cocori |
Articulat | cocorul | cocorii |
Genitiv-Dativ | cocorului | cocorilor |
Vocativ | cocorule, cocore | cocorilor |
- (ornit.) (Grus grus) pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap.
- (argou) hoț.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Vezi și
Traduceri
pasăre
|
|