comandită

română

Etimologie

Din franceză commandite.

Pronunție

• AFI: /ko.man'di.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului comandită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comandită	comandite
Articulat	comandita	comanditele
Genitiv-Dativ	comanditei	comanditelor
Vocativ	comandită	comanditelor

1. contract de asociație în care una dintre părți, comanditatul, răspunde solidar și cu întreaga sa avere pentru obligațiile societății față de creditori, pe când cealaltă parte, comanditarul, nu răspunde decât în limitele capitalului social investit de el.

Cuvinte compuse

• societate în comandită

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• comandați

Referințe

• DEX '98 via DEX online