comutație

română

Etimologie

Din franceză commutation.

Pronunție

• AFI: /ko.mu'ta.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului comutație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comutație	comutații
Articulat	comutația	comutațiile
Genitiv-Dativ	comutației	comutațiilor
Vocativ	comutație	comutațiilor

1. totalitatea operațiilor, manuale sau automate, de conectare și de deconectare a liniilor în vederea realizării unei legături telefonice.
2. proces de schimbare rapidă a sensului sau a valorii curentului dintr-o secțiune a înfășurării indusului unei mașini electrice cu colector când lamelele la care este legată trec pe sub perii.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• comutatei

Referințe

• DEX '98 via DEX online