conductanță

română

Etimologie

Din franceză conductance.

Pronunție

• AFI: /kon.duk'tan.ʦə/

Declinarea substantivului conductanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conductanță	conductanțe
Articulat	conductanța	conductanțele
Genitiv-Dativ	conductanței	conductanțelor
Vocativ	...	...

1. mărime definită prin capacitatea de (conducere a curentului electric) conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, egală cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care străbate un conductor și tensiunea continuă aflată la capetele sale.

Cuvinte derivate

• conduce
• conducere
• conduct
• conductă
• conductibil
• conductibilitate
• conductiv
• conductivitate
• conductometrie
• conductor
• conducție

Traduceri

mărime fizică

chineză: 电导 (中文) coreeană: 컨덕턴스 (한국어) (keondeokteonseu) croată: konduktancija (hrvatski) f., vodljivost (hrvatski) f. engleză: conductance (English) esperanto: konduktanco (Esperanto) estoniană: juhtivus (eesti)

finlandeză: konduktanssi (suomi), sähkönjohtavuus (suomi) franceză: conductance (français) f. germană: elektrische Leitwert (Deutsch) m. greacă: αγωγιμότητα (Ελληνικά) n. japoneză: コンダクタンス (日本語) (kondakutansu) maghiară: kondiktancia (magyar)