Variante de scriere Vezi și : conservă

Etimologie

Din franceză conserver < latină conservare.

Pronunție

  • AFI: /kon.serˈva/


Verb


Conjugarea verbului
(se) conserva
Infinitiv a (se) conserva
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
conserv
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să conserve
Participiu conservat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare.
    Gogoșarii se conservă în oțet.
  2. a păstra, a păzi.
  3. (v.refl.) a se menaja.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Traduceri

Etimologie

Din conservă.

Pronunție

  • AFI: /konˈser.va/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru conservă.

Referințe

(français)

Etimologie

Derivat regresiv din conserver.

Pronunție

  • AFI: /kɔ̃.sɛʁ.va/


Verb

  1. forma de trecut simplu la persoana a III-a singular pentru conserver.
    română: (el/ea) conservau





(galego)

Etimologie

Pronunție

Substantiv

conserva f., conservas pl.

  1. conservă

Cuvinte apropiate

(interlingua)

Etimologie

Pronunție

Substantiv

conserva

  1. conservă





(italiano)

Etimologie

Pronunție

  • AFI: /kon'sɛrva/


Substantiv

Etimologie

Derivat regresiv din conservare.

Verb

  1. forma de prezent la persoana a III-a singular pentru conservare.
    română: (el/ea) conservă
  2. forma de imperativ la persoana a II-a singular pentru conservare.
    română: (tu) conservă!





(português)

Etimologie

Pronunție

Substantiv

conserva f., conservas pl.

  1. conservă
  2. conservant
  3. produs farmaceutic compus din plante și zahăr
  4. navă cu velă

Cuvinte apropiate

(español)

Etimologie

Derivat regresiv din conservar.

Pronunție

Verb

  1. forma de prezent la persoana a III-a singular pentru conservar.
    română: (el/ea) conservă
  2. forma de imperativ la persoana a II-a singular pentru conservar.
    română: (tu) conservă!