critic
 Vezi și : crític
|
Etimologie
Din franceză critique < latină criticus.
Pronunție
- AFI: /'kri.tik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului critic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | critic | critici |
| Feminin | critică | critice |
| Neutru | critic | critice |
- care apreciază calitățile și defectele (unor oameni, stări, fapte, opere etc.).
- care se referă la un punct sau la un moment de criză, care premerge o schimbare bruscă (în rău); care poate determina o schimbare decisivă (în rău).
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului critic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | critic | critici |
| Articulat | criticul | criticii |
| Genitiv-Dativ | criticului | criticilor |
| Vocativ | criticule | criticilor |
- specialist în problemele de artă, care analizează, interpretează și apreciază operele artistice.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
(English)
Variante
- (înv.) critick
Etimologie
Din franceză medie critique, care provine din latină criticus < greacă antică κριτικός (kritikós, „dotat cu discernământ”), din κρίνω (krínō, „a discerne, a judeca”).
Pronunție
- AFI: /ˈkɹɪtɪk/
Substantiv
critic, pl. critics
- (arte, lit.) critic
- Tom is a harsh critic of the recently elected president.
- (p.ext.) oponent, opozant
- formă ieșită din uz pentru critique.
Sinonime
- 2: opponent
Cuvinte apropiate
Verb
| Conjugarea verbului to critic | |
| Infinitiv | to critic |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
critics |
| Trecut simplu | criticked |
| Participiu trecut | criticked |
| Participiu prezent | criticking |
- (ieșit din uz) a critica