Variante de scriere Vezi și : crític

română

Etimologie

Din franceză critique < latină criticus.

Pronunție

  • AFI: /'kri.tik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
critic
Singular Plural
Masculin critic critici
Feminin critică critice
Neutru critic critice
  1. care apreciază calitățile și defectele (unor oameni, stări, fapte, opere etc.).
  2. care se referă la un punct sau la un moment de criză, care premerge o schimbare bruscă (în rău); care poate determina o schimbare decisivă (în rău).

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
critic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ critic critici
Articulat criticul criticii
Genitiv-Dativ criticului criticilor
Vocativ criticule criticilor
  1. specialist în problemele de artă, care analizează, interpretează și apreciază operele artistice.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe





engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din franceză medie critique, care provine din latină criticus < greacă antică κριτικός ‎(kritikós, „dotat cu discernământ”), din κρίνω‎ (krínō, „a discerne, a judeca”).

Pronunție

  • AFI: /ˈkɹɪtɪk/


Substantiv

critic, pl. critics

  1. (arte, lit.) critic
    Tom is a harsh critic of the recently elected president.
  2. (p.ext.) oponent, opozant
  3. formă ieșită din uz pentru critique.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Verb


Conjugarea verbului
to critic
Infinitiv to critic
Prezent simplu
pers. 3 sg.
critics
Trecut simplu criticked
Participiu trecut criticked
Participiu prezent criticking
  1. (ieșit din uz) a critica

Sinonime

Vezi și

Referințe