cucurbitacee
Etimologie
Din franceză cucurbitacée.
Pronunție
- AFI: /ku.kur.bi.taˈʧe.e/
Substantiv
Declinarea substantivului cucurbitacee | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cucurbitacee | cucurbitacee |
Articulat | cucurbitaceea | cucurbitaceele |
Genitiv-Dativ | cucurbitaceei | cucurbitaceelor |
Vocativ | cucurbitacee | cucurbitaceelor |
- (bot.) (la pl.) familie de plante erbacee dicotiledonate, cu tulpini târâtoare sau agățătoare, cu frunze mari, cu fructul cărnos având coaja tare; (și la sg.) plantă care face parte din această familie.
- (adjectival)
- Plantă cucurbitacee
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
familie de plante
Referințe
- DEX '98 via DEX online