castravete
Etimologie
Din bulgară краставица (krástavica) < slavă (veche) krastavŭ („râios”).
Pronunție
- AFI: /kas.tra've.te/
Substantiv
Declinarea substantivului castravete | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | castravete | castraveți |
Articulat | castravetele | castraveții |
Genitiv-Dativ | castravetelui | castraveților |
Vocativ | castravete | castraveților |
- (bot.) (Cucumis sativus) plantă legumicolă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene.
- (p. restr.) fructul acestei plante, de formă alungită, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A vinde castraveți la grădinar = a da explicații într-o problemă cuiva mai bine informat decât cel ce vrea să-l lămurească
Vezi și
Traduceri
plantă; legumă
|
|