cugeta

română

Etimologie

Din latină cogitare.

Pronunție

• AFI: /ku.ʤe'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) cugeta
Infinitiv	a (se) cugeta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) cuget
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) cugete
Participiu	cugetat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a urmări o idee, a medita; a se gândi.
2. (v.refl.) (rar) a sta pe gânduri; a chibzui, a cumpăni.
3. a-și da seama, a ține seamă de..., a lua în considerare.

Sinonime

• aprecia, chibzui, considera, crede, găsi, gândi, intenționa, judeca, opina, plănui, proiecta, socoti

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

cugetare cugetăcios cugetăreț

cugetător necugetat precugeta

Traduceri

a se gândi

arabă: فكر (fákkara) (العربية) bosniacă: misliti (bosanski) cehă: přemýšlet (čeština) chineză: 想 (xiǎng) (中文) coreeană: 생각하다 (saenggakhada) (한국어) croată: misliti (hrvatski) engleză: think (English), cogitate (English) esperanto: kogni (Esperanto) finlandeză: ajatella (suomi) franceză: penser (français), réfléchir (français), cogiter (français) germană: denken (Deutsch) hindi: सोचना (soćnā) (हिन्दी) islandeză: hugsa (íslenska) italiană: pensare (italiano), riflettere (italiano) japoneză: 考える (かんがえる, kangaeru) (日本語)

latină: cogitare (Latina) maghiară: gondolni (magyar) norvegiană: tenke (norsk) neerlandeză: denken (Nederlands) persană: فِکر کَردَن (fekr kærdæn) (فارسی) poloneză: myśleć (polski) portugheză: pensar (português) rusă: думать (dúmat’) (русский) sârbă: мислити (misliti) (српски / srpski) scoțiană: smaoinich (Scots) slovacă: myslieť (slovenčina) spaniolă: pensar (español) suedeză: tänka (svenska) turcă: düşünmek (Türkçe) vietnameză: nghĩ (Tiếng Việt)

Referințe

• DEX online