socoti
Etimologie
Din ucraineană сокотyтy (sokotyty).
Pronunție
- AFI: /so.ko'ti/
Verb
Conjugarea verbului socoti | |
Infinitiv | a socoti |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
socotesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să socotească |
Participiu | socotit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a face socoteală; a calcula.
- (v.tranz.) a număra.
- (v.refl. recipr.) a ajunge la o înțelegere cu cineva asupra unei datorii, obligații etc.
- (v.refl. recipr.) (fig.) a lichida un diferend cu cineva, a trage la raspundere pe cineva; a se răfui.
- (v.tranz.) a avea ceva de gând; a plănui, a intenționa.
- (v.tranz. și refl.) a analiza ceva cumpănind toate eventualitățile; a (se) gândi.
- (v.tranz. și refl.) a-și închipui.
- (v.tranz.) a fi de părere, a găsi de cuviință.
- (v.tranz.) a lua în seamă; a aprecia, a prețui.
- (v.tranz. și refl.) a (se) considera, a (se) privi (ca...), a (se) crede.
- (v.tranz.) (rar) a pune ceva în socoteala cuiva; a atribui, a imputa.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online