română

Etimologie

Din cântar.

Pronunție

  • AFI: /kɨn.təˈri/


Verb


Conjugarea verbului
cântări
Infinitiv a cântări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cântăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cântărească
Participiu cântărit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, al balanței, al basculei.
  2. (v.tranz.) (fig.) a aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui.
  3. (v.intranz.) a avea o anumită greutate.
  4. (v.intranz.) (fig.) a valora, a prețui.
    Aprecierea lui cântărește mult.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe