cântări
Etimologie
Din cântar.
Pronunție
- AFI: /kɨn.təˈri/
Verb
Conjugarea verbului cântări | |
Infinitiv | a cântări |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
cântăresc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să cântărească |
Participiu | cântărit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, al balanței, al basculei.
- (v.tranz.) (fig.) a aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui.
- (v.intranz.) a avea o anumită greutate.
- (v.intranz.) (fig.) a valora, a prețui.
- Aprecierea lui cântărește mult.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online