cupon

română

Etimologie

Din franceză coupon.

Pronunție

• AFI: /ku'pon/

Substantiv

Declinarea substantivului cupon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cupon	cupoane
Articulat	cuponul	cupoanele
Genitiv-Dativ	cuponului	cupoanelor
Vocativ	cuponule	cupoanelor

1. parte a unui titlu de rentă sau a unei acțiuni bancare care se decupează la scadență pentru a-i servi titularului la încasarea dobânzii sau a dividendelor.
2. parte detașabilă dintr-un bilet, de pe un cotor etc. care conferă deținătorului anumite drepturi.
3. bucată mică de metraj, rămasă dintr-un val de material textil.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online