curatelă
română
Etimologie
Din franceză curatelle < latină curatela.
Pronunție
- AFI: /ku.ra'te.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului curatelă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | curatelă | curatele |
| Articulat | curatela | curatelele |
| Genitiv-Dativ | curatelei | curatelelor |
| Vocativ | curatelă | curatelelor |
- instituție legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă, dar care, din cauza bătrâneții, a unei boli ori infirmități fizice sau a lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-și poate administra singură bunurile și apăra interesele.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online