flanc

română

Etimologie

Din franceză flanc.

Pronunție

• AFI: /flank/

Substantiv

Declinarea substantivului flanc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	flanc	flancuri
Articulat	flancul	flancurile
Genitiv-Dativ	flancului	flancurilor
Vocativ	flancule	flancurilor

1. extremitatea din stânga sau din dreapta a unei formații sau a unui dispozitiv de luptă.
2. fiecare dintre cele două părți laterale ale peretelui abdominal, cuprinse între ultima coastă și șold.
3. fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale peretelui abdominal la animale.
4. fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc.
5. foaie de carton special, folosită în poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matrițelor de stereotipie.
6. nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor.

Locuțiuni

• (loc.adj.) (mil.) De flanc = dintr-o parte.
• (loc.adv.) În flanc (câte unul) = unul in spatele altuia.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online