deșteptare

română

Etimologie

Din a deștepta.

Pronunție

• AFI: /deʃ.tep'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului deșteptare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deșteptare	deșteptări
Articulat	deșteptarea	deșteptările
Genitiv-Dativ	deșteptării	deșteptărilor
Vocativ	deșteptare	deșteptărilor

1. faptul de a (se) deștepta; deșteptat.
2. momentul când se trezește cineva din somn.
3. semnal care anunță scularea de dimineață în internate, cazărmi etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• redeștepta

Referințe

• DEX '98 via DEX online