română

Etimologie

Din a deștepta.

Pronunție

  • AFI: /deʃ.tep'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
deșteptare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deșteptare deșteptări
Articulat deșteptarea deșteptările
Genitiv-Dativ deșteptării deșteptărilor
Vocativ deșteptare deșteptărilor
  1. faptul de a (se) deștepta; deșteptat.
  2. momentul când se trezește cineva din somn.
  3. semnal care anunță scularea de dimineață în internate, cazărmi etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe