Etimologie

Din franceză déclarer < latină declarare.

Pronunție

  • AFI: /de.kla'ra/


Verb


Conjugarea verbului
declara
Infinitiv a declara
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
declar
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să declare
Participiu declarat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a anunța ceva prin grai sau în scris; a spune, a afirma deschis, a face cunoscut.
  2. (v.tranz.) a face o comunicare cu caracter oficial în fața unei autorități.
  3. (v.tranz.) a da pe față, a mărturisi cuiva un sentiment intim.
  4. (v.tranz.) a considera, a califica drept...; (spec.) a pronunța asupra cuiva o sentință judecătorească.
    A declara pe cineva repetent.
  5. (v.refl.) a mărturisi despre sine că..., a se recunoaște ca...
    declar învins.
  6. (v.refl.) (despre procese, fenomene) a lua naștere, a apărea, a se ivi, a începe.
  7. (v.refl.) a lua atitudine, a se pronunța pentru sau contra cuiva sau a ceva.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A declara război = (despre state) a anunța în mod oficial începerea stării de război; fig. a lua o atitudine ostilă, combativă față de cineva sau de ceva
  • A declara grevă = a anunța în mod oficial începerea unei greve
  • (jur.) A declara apel = a face apel


Traduceri

Anagrame

Referințe