decolteu

română

Etimologie

Din franceză décolleté.

Pronunție

• AFI: /de.kolˈtew/

Substantiv

Declinarea substantivului decolteu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	decolteu	decolteuri
Articulat	decolteul	decolteurile
Genitiv-Dativ	decolteului	decolteurilor
Vocativ	decolteule	decolteurilor

1. răscroială de diferite forme făcută în jurul gâtului, la o rochie, la o bluză etc.
2. parte a corpului care apare descoperită din răscroiala de la gât a unei haine femeiești.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online