decolteu
română
Etimologie
Din franceză décolleté.
Pronunție
- AFI: /de.kolˈtew/
Substantiv
| Declinarea substantivului decolteu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decolteu | decolteuri |
| Articulat | decolteul | decolteurile |
| Genitiv-Dativ | decolteului | decolteurilor |
| Vocativ | decolteule | decolteurilor |
- răscroială de diferite forme făcută în jurul gâtului, la o rochie, la o bluză etc.
- parte a corpului care apare descoperită din răscroiala de la gât a unei haine femeiești.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online