demaraj

română

Etimologie

Din franceză démarrage.

Pronunție

• AFI: /de.ma'raʒ/

Substantiv

Declinarea substantivului demaraj
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	demaraj	demaraje
Articulat	demarajul	demarajele
Genitiv-Dativ	demarajului	demarajelor
Vocativ	demarajule	demarajelor

1. demarare.
2. dezlegare a odgoanelor unei corăbii (în vederea plecării).
3. început al unei activități.
4. (fig.) (sport) avânt, forță, viteză cu care se pornește într-o cursă, într-o întrecere etc.

Sinonime

• pornire, demarare

Antonime

• oprire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online