pârî
Vezi și : pari, Pari, parí, pāri, pari-, Pa-ri |
Etimologie
Din slavă *prĕti, *prją, *priši, („a se certa”) (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 244), confer sârbo-croată прети/preti („a acuza”), maghiară per („ceartă”); trebuie să se pornească de la un slavă *pĭrĕti, confer târî.
Pronunție
- AFI: /pɨˈrɨ/
Verb
Conjugarea verbului pârî | |
Infinitiv | a pârî |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
pârăsc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să pârască |
Participiu | pârât |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) (folosit și absol.) a se plânge de faptele cuiva.
- a acuza, a învinui.
- a da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău.
- (înv.) a da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
Etimologie
Din pârî.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru pârî.