deprinde
Etimologie
Din latină dĕprĕhĕndĕre.
Pronunție
- AFI: /de'prin.de/
Verb
Conjugarea verbului (se) deprinde | |
Infinitiv | a (se) deprinde |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) deprind |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) deprindă |
Participiu | deprins |
Conjugare | III |
- (v.refl. și tranz.) a (se) obișnui, a (se) învăța.
- Mă deprind cu lucrul nou.
- Nu mă pot deprinde cu gândul că...
- (v.refl.) a se familiariza cu cineva.
- (v.tranz.) a-și însuși cunoștințe (temeinice) într-un domeniu prin învățătură sau prin practică organizată, sistematică.
- a dresa.
Sinonime
- 1: se aclimatiza, se împăca, se obișnui
- 2: se familiariza
- 3: însuși
- 4: dresa
Antonime
- a (se) deprinde: (se) debarasa, (se) dezbăra, (se) dezobișnui, (se) dezvăța
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a (se) familiariza, a (se) obișnui
|
|