destina
Etimologie
Din franceză destiner < latină destinare.
Pronunție
- AFI: /des.ti'na/
Verb
Conjugarea verbului destina | |
Infinitiv | a destina |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
destinez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să destineze |
Participiu | destinat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a hărăzi.
- Pădurea aceasta este destinat tăierii.
- a hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a sorti, a predestina.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a stabili; a hărăzi
|