deznodământ

română

Etimologie

Din a deznoda + sufixul -ământ (după franceză dénouement).

Pronunție

• AFI: /dez.no.də'mɨnt/

Substantiv

Declinarea substantivului deznodământ
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deznodământ	deznodăminte
Articulat	deznodământul	deznodămintele
Genitiv-Dativ	deznodământului	deznodămintelor
Vocativ	deznodământule	deznodămintelor

1. felul cum ia sfârșit, cum se rezolvă o situație, o încurcătură, un conflict etc.
2. (spec.) parte finală a unei compoziții epice sau dramatice, care aduce soluția intrigii.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online